Să-l scoți pe copil în fața clasei pentru a-l certa – o umilință, nu o lecți

Atunci când un copil greșește, tentația de a-l mustra în fața celorlalți, poate chiar de a-l aduce în fața clasei pentru a-i „da o lecție”, pare, la prima vedere, o metodă rapidă de corectare. Dar ce nu se vede la suprafață este rana emoțională pe care o astfel de expunere publică o poate lăsa în sufletul copilului.

Pentru cei mici – și nu doar pentru ei – atenția negativă, mai ales atunci când e direcționată public, poate fi trăită ca o formă de umilință. Copilul nu învață din greșeală, ci din rușine. Nu va reflecta la comportamentul său, ci la faptul că a fost pus într-o postură vulnerabilă în fața colegilor. Iar rușinea, spre deosebire de responsabilitate, nu dezvoltă conștiința, ci o închidere în sine și a conștiinței.

Pe termen lung, astfel de episoade pot eroda încrederea în sine, pot alimenta anxietatea de performanță și chiar respingerea școlii ca spațiu sigur. Educația adevărată nu înseamnă doar corectare, ci însoțire blândă, empatică. Copiii învață mai bine dintr-un dialog onest și respectuos decât dintr-un monolog aspru și public.

Să ne amintim: fiecare copil merită să fie tratat cu demnitate, chiar și – sau mai ales – atunci când greșește.

Să îi tratam așa cum noi înșine ne-am dori să fim tratați!