Incapacitatea de a gestiona stresul copiilor în societatea noastră este din ce în ce mai evidentă.
Din păcate, ne înclinăm spre a adopta soluții cât mai rapide la provocările vieții, ne bazăm pe automedicație atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri.
Viața copiilor este și ea mult mai stresantă datorită faptului că adulții trăiesc într-un ritm grăbit. Mulți parinți lucrează foarte mult, adesea peste program și lasă munca să le invadeze viața în orice aspect.
Mulți copii își petrec o perioadă îndelungată din zi în grija mai multor adulți.
O presiune constantă există asupra lor copiilor pentru a-și însuși abilități ce țin de reușita academică din ce in ce mai devreme.
Școala a devenit astfel, din pacate, o sursă de stres în viața tinerilor și a copiilor.
Foarte mulți tineri experimentează dificultăți ce țin de adaptare, iar societatea nu depune efort pentru a le oferi atenția si suportul de care au nevoie.
Stresul și starea de criza
Un număr tot mai mare de copii intra în școală nepregătiți cognitiv și emoțional pentru a învăța, ei intră în scoala sau gradiniță în stare de criză.
Ni se întâmplă frecvent să confundăm stresul greșit gestionat din viața copiilor cu un comportament inadecvat și care trebuie eliminat.
Adesea cei mici sunt mustrati de către educatori, profesori sau de părinți pentru acțiuni ce reprezintă adevărate reacții la stres.
Confundam reacțiile la stresc cu comportamente inadecvate intenționate.
În spirala reacției la stres vor rămane atât copilul cât și adultul, părintele.
Motivele principale de stres care sunt în general raportate:
- notele de la școala,
- temele pentru acasă,
- lipsa familiei din peisajul cotidian- dorul,
- colegii, prietenii, barfa și tachinările acestora.
Strategiile principale sunt:
- de a face ceva activ,
- să se joace,
- să asculte muzica,
- să joace jocuri video.
- să se izoleze,
- să nu comunice,
- să fie furioși pentru a atrage atenția celor apropiați,
- să fie agreșivi cu cei din jur pentru a fi remarcati.
Cercetătorii și practicienii au studiat de-a lungul vremii conceptul de reziliență , acesta referindu-se la abilitatea înnascută în fiecare din noi de a ne adapta la nevoile noastre, de a ne autocorecta și a înfrunta cu succes încercările vieții.
Reziliența copiilor
În dezvoltarea rezilienței, unul din cei mai importanți factori securizanți din viața unui copil este prezența unii adult iubitor și protector , ideal chiar a mai multor adulți, care cred în valoarea lui.
Copiii au nevoie ca adulții din viața lor să fie ancore ce nu renuță niciodată la ei.
Au de asemeni nevoie sa învețe abilități sociale și emoționale concrete atât acasă, cât și la scoală sau în mediu informal.
Au nevoie de multe oportunități pentru a exersa aceste abilități, astfel încăt să le devină ușor accesibile de fiecare dată când sunt în nevoie sau doar în situația de a le folosi.
Atunci când anxietatea, mânia și sentimentele perturbatoare pătrund în gândurile copiilor, aceștia au o capacitate mai mică de a folosi memoria de lucru.
Astfel procesează mai greu ceea ce au de învățat.
Cel puțin în parte, succesul academic depinde de capacitatea elevului, studentului, cursantului de a menține interacțiuni sociale pozitive. Stresul copiilor in societatea noastră poate fi redus astfel.
Școlile din întreaga țară ar trebui sa ajute sistematic copiii să-și crească EQ-ul – inteligența emoțională.
Importanța programelor de dezvoltare a inteligentei emoționale
Ajutându-i pe copii să-și dezvolte devreme în viață abilități sociale și emoționale coerente și eficiente, ei vor obtine pe termen lung rezultate pozitive semnificative.
Acestea se vor vedea atât in privința stării lor de bine, dar și a sănătății.
Corpul somatisezează și nu ar trebui să ne miram dacă copilul nostru are o stima de sine scazută și o imunitate asemenea.
Dar evident că nu doar latura emoțională ne influențeaza sănătatea, dar are un rol foarte important.
Cu alte cuvinte, dacă copiii învață să își exprime emoțiile într-un mod constructiv și se angajează în relații benefice, este foarte probabil ca pe viitor să evite
- depresia,
- violența
- alte probleme ce tin de sănatatea și evoluție.
Munca lui Daniel Goleman, a Lindei Lantieri, a lui Lawrence E. Shapiro a ajutat psihologi și pedagogi din intreaga lume.
Printre ei mă număr și eu, ei au făcut să înteleagem și mai apoi să aplicăm prin programe atent studiate și dezvoltate importanța inteligenței emoționale.
Aceasta este o condiție fundamentală în folosirea eficientă de către o persoană a IQ-ului său.
Pe scurt abilitățile cognitive și cunoștințele pe care le deține.